Saptamana aceasta au ajuns din Canada rudele mele preferate, unchiul Alex si matusa Laura, care si-au exprimat dorinta de a face cunostiinta cu calutii nostrii. La inceput se vede putina frica si retinere dar apoi... Au fost prietenii la catarama :P Nu se vede??
Nu pot decat sa imi exprim tristetea... Mi-am pierdut idolul copilariei
I grew up on Michael Jackson. I loved Michael Jackson. I hated Michael Jackson. I admired Michael Jackson. I was ashamed of Michael Jackson. I was sorry for Michael Jackson. I was proud of Michael Jackson.
Sunt negricios si cretos Dar nu prea dragastos. DUMBO e numele meu. Cica sunt rasfatat, eh... Mai lasati-ma cu acest sfat Eu ma simt dezavantajat! Haine? Am numai de iarna Nu tu blugi, nici macar geci, M-i s-au crosetat doar, Din fire uzate Vai de mama lor toate. Cand primesc carnati, Nici macar nu e feliat! Va vine sa credeti? Iar Nestea mi-l da... in farfurie Ce obraznicie... Cat timp cele doua fate Beau din pahare cu fite... Nu ca e cam scandalos? Ce daca eu sunt flocos... Uneori Imi dau si cate un os De ros. La gat cristale Zvrovski port Si ce daca? ca doar nu sunt netot. Si-apoi sa va spun drept Cel mai mare secret... Nici de gand astea nu au Sa-mi cumpere telefon Nu-i asa ca e beton? Degeaba am personal un sampon Cand nu pot vb la telefon.
Va spun drept....OF OF Ca duc o viata de caine....OF OF
Poezie scrisa de bunica mea, Dodi (pt cei care o stiu) in cinstea lui Dumbo :)) Putin offtopic dar e prea haios:P
Ieri am terminat liceul, azi am banchetul...imediat am Bacul si apoi admiterea ... si putine luni de vara ramase alaturi de cei dragi si apoi...PLEC... Cand i-am zis prima oara mamei mele ca vreau un cal, prima ei intrebare a fost "Si ce faci cu el cand pleci?" ... Din pacate nu am avut decat un raspuns juvenil, iar acum imi iare rau ca nu pot si nu vreau sa imi iau la revedere de la el si de la restul prietenilor si familiei. Oare nu pot sa ii iau pe toti cu mine la facultate? Sau mai bine mut facultatea aici!? Deci, azi imi vad ultima oara colegii pe care ii stiu de 12 ani! Si acum fac un OFFTOPIC si spun ca imi va fi dor de ei, si de liceu, si de profesori, dar mai ales de ei!!! Deci, sambata imi vad familia impreuna, sarbatorim un sfarsit de drum, si inceputul altui nou...Care sper eu ca nu va fi un drum nou ci o autostrada cu doua sensuri...Pentru ca am de gand sa ma intorc cat de des pot ( NU scapati voi de mine )... Si apoi, dupa bac, am sa fac tot ce imi pofteste sufletul, adica nu mare lucru, doar sa petrec timpul cu cei dragi si cu calul meu, pe care nu il voi neglija, tot el va fi lumina ochilor mei. Sincer pot spune ca stiu cum se simte mama cand zice ca o sa ii fie greu fara mine acasa, ca si mie imi va fi greu sa nu fiu acasa. Fac o mica mentionare pentru cel mai fidel citittor al meu, Domnul Kroner, care a fost singurul care m-a facut sa plang ieri la sfarsitul liceului, nu stiu de ce dar asa a fost... Si multumesc intregii familii ca au venit (Pupici mari mari pt. Robi)!!! Acum sa revenim ONTOPIC...Apollo meu e gras ca un purcel, bland ca un catelus si foarte mandru :)) Eh lasa tovarase ca mergem noi la Haiducit sa vedem daca grasimile te-au incetinit vre-un pic, desii nu cred. Concluzia totusi trebuia sa fie ca, atunci cand alegeti sa faceti asa o alegere in viata, fie un caine, cal, pisica, peste sau broasca testoasa, GANDITI-VA la viitor!!! nu doar la clipa prezenta! Eu una, nu regret nimic, si sper ca totul sa ramana la fel, neschimbat si vestnic vesel :D Si ca prietenii mei vor ramane aceiasi si la fel!!! (Asta era pt Orsi) :* Va pupic...Si ma duc sa ma pregatesc pentru terminarea lui Robi!! Zbye
Stiu ca majoritatea cunocatorilor de cai le cunosc :) ... Dar m-am gandit ca poate sunt unele persoane care, din greseala sau nu, ajung pe blogul meu...Si ca poate sunt interesate... Adăugaţi o imagine
SO HERE IT GOES... Gri/Sur/Vanat/Rotat/Pastrav -sunt toate derivate ale culorii Gri...
Vreau de cateva zile sa fac un articol cu dedicatie speciala pentru prietenii mei calareti din toate colturile tarii, cu varste si ocupatii diferite si pe care, intr-un sfarsit ii impreuneaza o pasiune comuna CAII.
Si astfel:
Stiu ca suntem o specie pe cale de disparitie, desii nu stiu daca am fost vreodata destui in tara ca sa constituim o specie, tot ce stiu este ca ma bucur ca am reusit sa cunosc persoane care prefera sa isi petreaca timpul in prezenta animalelor in loc sa se plimbe cu ATV-ul ( :)) ) ... Orsi, Otilia, Vasi si Dragos am invatat multe de la voi, m-ati ajutat sa inteleg mai bine caii, sa ii admir, sa ii ajut, si la nevoie doar sa ii privesc. Cred ca intrand in "cercul" vostru am ajuns sa inteleg ca indiferent de stilul de calarie, pantofii din picioare si palaria/toca din cap suntem toti la fel si avem aceleasi griji: Bunastarea calului nostru. Dodo, Eyes, voi sunteti mai mici, si sper ca, cunoscandu-ne pe noi, ati reusit prin noi sa cunoasteti caii. Sper ca pasiunea pe care o aveti sa va urmareasca pana ajungeti la maturitate, cand , posibil, o sa putem muta macar cu un micrometru statutul cailor la noi in tara... Orice este posibil daca crede-ti in visele voastre!!! Ioana, Mircea, Mugur...Oameni de cai get-beget, care incearca sa aduca calul in viata omului de rand, aratandu-le ca nu trebuie sa fi expert ca sa ai o zi placuta si relaxanta fara poluare si zgomot... Si Robi, dragul meu, cu ajutorul caruia am reusit sa ajung aici. Iti multumesc inca o data tie si familiei tale ca sunteti, asa cum sunteti, o familie minunata, primitoare si deschisa in fata unei fete straine, care nu stia nimic dar vroia sa participe la orice. SUNTETI CEI MAI TARI!!!! am eu ceva cu cuvantul "Oare"... "Oare cate persoane mai exista ACOLO, in lume, care inteleg iubirea mea pentru CAL?" Daca ne gandim sa numaram acele persoane... Cate sunt? Oricate ar fi, ele trebuie PRETUITE!!!Ele sunt cele care va vor fi alaturi la bine si la rau, va sunt prietenii adevarati!
"Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima"
Acum, pe prag de Bac, dupa 19 ani si ceva de stat pe Pamant va multumesc voua ca imi sunteti prieteni :P
Cu toţii probabil am văzut cai chinuiţi cu zăbale de tot felul, duble şi nearticulate, cât mai inconfortabile, cât mai puternice, cât mai crude, cât mai elegante...acele „bijuterii” în apareţe, pot fi nişte obiecte de tortură în mâinile nepricepuţilor sau nepăsătorilor...mulţi cai mor devreme din aşa ceva( din constrângere şi nepăsare,...Poate că ele sunt elegante şi îi dau calului acea nobleţe incomparabilă, dar folosite fără judecată şi prea des pot omorî un biet cal tânar care nu are nici o vină...şi care ar fi putut executa acele mişcări de dresaj fără constrângere... Şcoala Nevzorov însă a demonstrat faptul ca aceste animale nobile şi inteligente nu trebuie forţate pentru a asculta şi a minunat întreaga lume prin comunicarea atât de strânsă cu calul...pur şi simplu ea a eliminat orice fel de a controla capul calului! Tot ce se foloseşte este o simplă funie ce înconjoară pieptul...şi probabil nu ne-ar veni să credem cât de perfect execută caii piaful, capriola, ingenuncherea sau alte mişcări de dresaj care noi considerăm că pot fi obţinute doar prin prin controlarea maximă a gurii şi prin chinul suferit de cal care este complet neajutorat... Această metodă minunată a fost adusă de către Alexander Nevzorov, cel ce a înfiinţat şcoala şi a denumit-o. Părerea sa despre sportul ecvestru de azi (desigur, cel în care calul suferă) este la fel ca şi părerea noastră, a tuturor, despre lagărele de concentrare, iar mai târziu, afirmă el, nepoţii noştri vor privi trecutul cu ruşine şi groază. Dacă ne gândim mai bine, putem să comparăm lagărele de concentrare cu viaţa unor cai de sport de azi: jumătate din viaţă sunt folosiţi la concursuri pentru a aduce bani, li se pun toate zăbalele si obiectele de tortură, sunt biciuiţi cu nepăsare, iar apoi toţi sfărşesc morţi, ori duşi la abator pe un preţ bun, ori din cauza chinului provocat de înfrăierile puternice...aşa au sfârşit caii de la şcoala de călărie Komarovo, cea mai prestigioasă şi scumpă şcoală din Sankt Petersburg...mulţi dintre ei fiind cai tineri, omorâţi de consecinţele sportului ecvestru, traume si boli, toate provocate de acei călăreţi...Cu siguranţă acest lucru vă va revolta: este corect să moară atâţia cai tineri, este corect ca nişte cai ce au muncit şi şi-au stors toate puterile pentru câştigul stăpânilor să fie daţi la abator?? Aşa l-a revoltat şi pe Alexander Nevzorov şi l-au determinat să creeze „Revoluţia sportului ecvestru” prin filmul „Calul crucificat şi Risen”, un film remarcabil, care doreşte să trezească mintea tuturor oamenilor arătându-le partea ascunsă a echitaţiei. Însă nu se opreşte aici şi înfiinţează o şcoală ce îi va urma principiile: o cale fără violenţă, o cale pe care o vor urma şi calul şi călăreţul deopotrivă - o cale ce va duce la adevărata armonie dintre cei doi: două trupuri, însă doar un suflet. Aşa doreşte Alexander Nevzorov ( nu il cunsti personal) să fie relaţia cal-călăreţ, şi nu are dreptate? Echitaţia este un sport al înţelegerii, iar călăreţul nu trebuie să trateze calul ca pe un obiect fără sentimente şi fără simţuri, mai ales... ”Cu coada curgând şi coama zburând, Cu nările largi, niciodată lungite de durere, Boturile neînsângerate de zăbală sau de frâu, Şi picioarele ce fierul niciodată n-au purtat, Şi flancurile neînspăimântate de pinteni sau cravaşă, O mie de cai, sălbăticia, libertatea, Ca valurile ce se urmăresc in mare...” Lord Byron
După ce am povestit despre principiile şi istoria şcolii, despre „tatăl” ei şi despre acele lucruri înfiorătoare care ne-au revoltat, acum vom povesti despre ea în sine, despre cum arată. Păi probabil cu toţii ne-am imagina un paradis al cailor, un loc mirific unde caii sunt trataţi regeşte...şi nu exagerăm! Aceasta este chiar şcoala Nevzorov! Minunatul loc ce se află în Rusia, adăposteşte câţiva cai trataţi regeşte, şi anume: Lipissina (iapa castanie), Perst (armăsarul murg închis),Tashunko (armăsarul murg-cireşiu) şi Kaogi (armăsarul negru) şi alţii (alaturi de altii). Aceştia sunt reprezentanţii şcolii, cei care au fost dresaţi după principile Nevzorov de către Alexander insuşi. Este miraculos cum caii evoluează cu atâta perfecţiune...dar dacă ne gândim mai bine metoda prin care sunt dresaţi îi face să fie mai relaxaţi şi liniştiţi, nefiind speriaţi si chinuiţi cu acele instrumente, iar respectul şi dragostea care li se oferă, armonia în care sunt cu omul...nu e de mirare că aceste făpturi minunate execută totul cu atâta pasiune şi plăcere... La sfârşit, deoarece titlul este şi „Comunicarea fără constrângere” am să va prezint un nou „instrument” pentru armonia şi recunoştinţa noastră faţă de această creatură nobilă şi inteligentă. Acel instrument se numeşte frâu fără zăbala şi a fost inovat de către nişte oameni minunaţi, probabil care au urmat principiile lui Alexander. Deoarece noi nu suntem dresori profesionişti şi poate că nu înţelegem atât de bine calul precum îl înţeleg ei, deoarece nu putem merge la o plimbare călare sau la o lecţie cu o frânghie în jurul pieptului calului, dar şi pentru că s-a dorit fericirea şi plăcerea calului de a se simţi mai liber, s-a inventat acest frâu. Mecanismul său este simplu: este ca un frâu obişnuit, doar ca desigur nu mai are zăbală, iar controlarea calului se face prin împingerea dinspre partea opusă a celei care dorim sa-l mânuim. Gâtarul este prelungit până la inelul ce uneşte botarul cu piesa facială şi trecut prin el. Acesta va fi legat de un alt inel, care la rândul lui va fi legat de dârlogi. Am făcut câteva schiţe cu acest frâu, pentru a vă ajuta să-l înţelegeţi mai bine. Eu nu sunt împotriva zăbalei, deoarece putem observa că gura calului parcă a fost modelată special pentru ea. Zăbala nu este cea care îl distruge pe cal,(deşi recunosc ca acele fierătănii întortocheate şi complicate sunt destul de nesănătoase) ci omul, căci orice obiect pe care pune el mâna poate deveni armă sau instrument de comunicare; omul a inventat totuşi mii şi mii de cureluşe sau alte obiecte care au scopul de a încorda calul, de al face să pară „graţios”, dar defapt nu sunt decât rezultatul unei înţelegeri proaste cu calul...Din toate acestea putem să spunem că dragostea necondiţionată, armonia deplină dar şi respectul sunt defapt calea către acel drum al înţelegerii, al contopirii cu sufletul şi cu gândurile calului...
