În ultima vreme declinul rasei ecvine în ţara noastră este tot mai evident! Chiar dacă reuşim să trecem peste căruţele înca comune pe străzile noastre aproape europene, tot nu ne putem preface că indiferenţa faţă de animale nu există.
Abia acum începem să vedem câinii ca şi animale de companie, cum să vedem caii ca pe mai mult decât motorizarea săracului?!
Lăsând toate acestea de o parte, putem să ne îndreptăm atenţia asupra necontenitului import de cabaline din ţările străine, ca de exemplu Olanda.
Noua modă la noi este ca, pe langă maşina de lux, vila cu piscină şi casa de vacanţa într-o ţară exotică să mai ai şi un armăsar mare, negru, Fresian! Cu cât mai scump cu atât mai bine!
Şi aşa se ajunge din nou ca noi să investim în alte ţări decât să ne uităm în jur la bogăţiile noastre.
Probabil din necunoştiinţă de cauză, sau din nepăsare, românii cumpără exemplare străine cu zeci si zeci de mii de euro, şi nu exemplare de mare valoare, ci mediocre şi fără cunoştinte deosebite de dresaj, echitaţie sau atelaj. Astfel, România nu se îmbogaşeşte cu nimic, nu ne putem mândri cu mai multe medalii, cupe sau măcar expoziţii caştigate, ci doar cu acei mii de euro cheltuiţi.
La noi în ţară, la ora actuală sunt mai mulţi cai de vânzare decât şi-ar putea imagina vreodată cineva. Marile herghelii ale ţării: Sâmbăta de Jos, Rădăuţi, Ploieşti, Mangalia, Lucina sunt date uitării chiar dacă dau spre vânzare la preţuri extrem de mici caii de mare valoare. Din păcate nici armăsarii de monta publică, care odată erau la mare căutare, nu mai văd lumina zilei prea des şi rămân uitaţi în grajd luni, chiar ani de zile. Hergheliile rămân pline ani după ani cu mânji din armăsari de linii mari, cu descendenţi campioni, şi se golesc prin casarea aleatorie, ca la loto, a cailor mai puţin norocoşi.
De ce oare nu putem vedea bogaţia din curtea proprie şi râvnim întotdeauna dupa „capra” vecinului?
Lipiţanii nostri de ce nu sunt buni cai de paradă sau de atelaj?
Ghidranul nu e bun cal de sarituri?
Pur Sangele Arab nu e cel mai rezistent?
Calul de Sport Românesc nu e frumos?mandru?mare?impozant?
Dar Trăpaşul ce vină are? De ce să nu mai simtă zgura sub picioare?
Huţulii noştri nu sunt la fel de mici, pufoşi ca poneii Shetland?
Semigreii noştri nu trag la fel ca Ardenezii sau Belgienii? Nu au picioarele la fel de puternice? Crupa la fel de mare?
De ce nu lăsăm fala altora şi nu o vedem pe a noastră? Dacă un Lipiţan dresat, curat şi învăţat se vinde pe piaţa noastră cu 2000 de RON, ce mai putem cere de la economia în criză?! Când alţii dau 2000 de Euro pe un mânz de 6 luni din Olanda…
Din păcate, caii noştri rămân necumpăraţi, neîncălecaţi si fără speranţă, astfel incapabili să se ridice din puţul fără fund în care au căzut în urmă cu mulţi ani.
În concluzie ei au nevoie de ajutorul nostru, trebuie sa luptam pentru imaginea lor în ţara noastră! Să încercăm să punem pe prima pagină a echitaţiei române cai autohtoni, crescuţi şi dresaţi de noi, doar aşa avem şansa să fim luaţi în serios şi să fim consideraţi merituoşi!
Mureşan Ana
17.05.2010
Astept pareri, PRO dar mai ales CONTRA, ma intereseaza critica voastra cu privire la cele scrise de mine!
Lăsând toate acestea de o parte, putem să ne îndreptăm atenţia asupra necontenitului import de cabaline din ţările străine, ca de exemplu Olanda.
Noua modă la noi este ca, pe langă maşina de lux, vila cu piscină şi casa de vacanţa într-o ţară exotică să mai ai şi un armăsar mare, negru, Fresian! Cu cât mai scump cu atât mai bine!
Şi aşa se ajunge din nou ca noi să investim în alte ţări decât să ne uităm în jur la bogăţiile noastre.
Probabil din necunoştiinţă de cauză, sau din nepăsare, românii cumpără exemplare străine cu zeci si zeci de mii de euro, şi nu exemplare de mare valoare, ci mediocre şi fără cunoştinte deosebite de dresaj, echitaţie sau atelaj. Astfel, România nu se îmbogaşeşte cu nimic, nu ne putem mândri cu mai multe medalii, cupe sau măcar expoziţii caştigate, ci doar cu acei mii de euro cheltuiţi.
La noi în ţară, la ora actuală sunt mai mulţi cai de vânzare decât şi-ar putea imagina vreodată cineva. Marile herghelii ale ţării: Sâmbăta de Jos, Rădăuţi, Ploieşti, Mangalia, Lucina sunt date uitării chiar dacă dau spre vânzare la preţuri extrem de mici caii de mare valoare. Din păcate nici armăsarii de monta publică, care odată erau la mare căutare, nu mai văd lumina zilei prea des şi rămân uitaţi în grajd luni, chiar ani de zile. Hergheliile rămân pline ani după ani cu mânji din armăsari de linii mari, cu descendenţi campioni, şi se golesc prin casarea aleatorie, ca la loto, a cailor mai puţin norocoşi.
De ce oare nu putem vedea bogaţia din curtea proprie şi râvnim întotdeauna dupa „capra” vecinului?
Lipiţanii nostri de ce nu sunt buni cai de paradă sau de atelaj?
Ghidranul nu e bun cal de sarituri?
Pur Sangele Arab nu e cel mai rezistent?
Calul de Sport Românesc nu e frumos?mandru?mare?impozant?
Dar Trăpaşul ce vină are? De ce să nu mai simtă zgura sub picioare?
Huţulii noştri nu sunt la fel de mici, pufoşi ca poneii Shetland?
Semigreii noştri nu trag la fel ca Ardenezii sau Belgienii? Nu au picioarele la fel de puternice? Crupa la fel de mare?
De ce nu lăsăm fala altora şi nu o vedem pe a noastră? Dacă un Lipiţan dresat, curat şi învăţat se vinde pe piaţa noastră cu 2000 de RON, ce mai putem cere de la economia în criză?! Când alţii dau 2000 de Euro pe un mânz de 6 luni din Olanda…
Din păcate, caii noştri rămân necumpăraţi, neîncălecaţi si fără speranţă, astfel incapabili să se ridice din puţul fără fund în care au căzut în urmă cu mulţi ani.
În concluzie ei au nevoie de ajutorul nostru, trebuie sa luptam pentru imaginea lor în ţara noastră! Să încercăm să punem pe prima pagină a echitaţiei române cai autohtoni, crescuţi şi dresaţi de noi, doar aşa avem şansa să fim luaţi în serios şi să fim consideraţi merituoşi!
Mureşan Ana
17.05.2010
Astept pareri, PRO dar mai ales CONTRA, ma intereseaza critica voastra cu privire la cele scrise de mine!
Este drept ce zici, producem si noi ceva si nu apreciem la adevarata valoare, suntem in trend importatorii sunt in topul celor 300 bogati ai tarisoarei noastre.
RăspundețiȘtergereInsa daca e sa privim si in curtea hergheliilor de stat, acestea au stat pana de curand cam la distanta de cel ce vroia un cal de rasa, iar cand erau cativa cai de vanzare acestia aveau 10-15 ani si nu puteau fi folositi decat la reproductie.
Stii cum se zice 'Nu inveti calul batran la buestru'.
Sunt semne de schimbare si poate 'criza' va ajuta cresterea cailor din Romania.
Marian
Da, probabil ca hergheliile nu au iesit in evidenta de loc in trecut, si nici acum nu o fac in mod deosebit, poate doar prin organizarea de mai multe licitatii, si cateva site-uri pricajite pe ici pe colo, dar nimic serios, in majoritatea cazurilor din lipsa de fonduri sau de interes.
RăspundețiȘtergereConcluzia pe care o putem trage este ca lipsa de seriozitate si nepasarea sunt de ambele parti ale baricadei.
Mersi Marian!
Intradevar avem si noi animale de foarte buna calitate doar ca reclama care lipseste cailor nostrii ii face sa decada in fata animalelor din strainatate. noi de ce sa promovam aceste animale si sa aratam calitatile lor?...noi le lasam sa moara de foame. altii (din alte tari) isi arata cu mandrie ce au si omul merge si ia de acolo...dar de fapt si al nostru e la fel de valoros poate chiar mai valoros insa daca omul nu stie sau calul este slab si vai de el, nu il va cumpara.Cred ca daca sar pune putina baza pe aceste animale minunate si noi am fi foarte sus cu ele. Ai foarte mare dreptate in ceea ce spui in lucrarea de mai sus;)...p.s sa ai grija de apollo;):X
RăspundețiȘtergereasa cum zeci si sute de ani inaintea momentului de fata caii au fost sa traga dupa ei greutatea carutelor pline cu bunuri alese ce au ridicat economia tarilor medievale romanesti, au purtat in lupta cei mai buni luptatori in dorinta de a si apara tara si neamul, oare acum aceste fiinte nobile n ar putea ridica economia asta de rahat? de ce un lucru este mai scump ca o fiinta? ca un suflet curat si nobil? caii nu sunt apreciati la adevarata lor valoare aici la noi in tara... si noi nu stim sa profitam de acest "noroc" . Tine o tot asa Ana, te descurci de minune
RăspundețiȘtergereFrumos articol. Parerea ,mea e urmatoarea:
RăspundețiȘtergereAtat timp cat cei de la ROmsilva iau cele mai frumoase exemplare pentru amorul propriu.
Atat timp cat manjilor le lipseste cu desavarsire educatia primilor ani de viata.
Atat timp cat DSV si circumscriptia sanitar-veterinara ilfov, nu au auzit de monta publica.
Atat timp cat un cal cu defecte (probleme grave la buleti si oase moarte pe ambele parti ale carcasei) costa 2000 Euro, nu avem ce discuta de promovarea cabalinelor romanesti.
:) Imi place cum gandesti. Imi place entuziasmul tau. Dar stii la fel de bine ca mine, ca toti caii buni sunt dositi, sunt pusi de-oparte pentru un nene de la Bucuresti sau alt nene su functie in Romsilva de cine stie de pe unde.
Drept pentru care, mai bine alegi sa iti vezi de treaba, sa calaresti in afara romaniei si sa cumperi cai tot din afara romaniei :)
RăspundețiȘtergereTe invit sa il cunosti pe Apollo, sa vezi cum cu 700 Ron, un cal este la fel de bun, ascultator, etc ca unul de 7000XXX :P
RăspundețiȘtergere