Pentru Haiduci!
marți, 29 decembrie 2009
Castelul Lapusna (viitor refugiu al haiducilor)
Constructia castelului a fost realizata in anii 1925-1926. El a apartinut regilor Romaniei (Ferdinand, Carol al 2-lea si Mihai I) pana in anul 1949.
Dupa nationalizarea din anul 1949, Castelul a fost trecut in proprietatea statului, in administrarea comunei Ibanesti, in raza administrativa a careia era situat. Acesta, mai ales in anii in care la conducerea statului s-a aflat Nicolae Ceausescu a functionat sub forma de “Casa Prezidentiala”, in functiunea de “Castel de Vanatoare”, pentru cadrul cu functii inalte din anturajul conducerii comuniste. Au vanat aici Hrusciov, Tito , Jivcov cu ocazia discutiilor diplomatice si mai ales cu prilejul chefurilor de dupa."
Am vizitat si eu saptamana trecuta acest monument romanesc si pot spune cu mandrie ca merita sa fie facut cunoscut. Este o opera de arta care impresioneaza atat prin maretia cat si prin splendoarea , arhitectura si operele prezente.
Cuvintele in astfel de cazuri sunt de prisos, va las alaturi de pozele facute sa va face-ti singuri o parere. Enjoy!
miercuri, 23 decembrie 2009
A venit si a plecat: Iarna!!!
Am vrut sa va urez tuturor Craciun Fericit si un chiar sincer La Multi Ani !!!
si poate astfel sa va multumesc pentru asocierea cu blogul meu.
Sper ca la anu' sa ne gasim cu bine si toate sa fie mai bune si mai multe ca pana acum.
Va pupic pe toti si va las alaturi de prietenii nostri copitati intr-un scurt filmulet:
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Continuare...A gandurilor mele
Sportul ecvestru e pe cale de a-si primii pulsul de mult pierdut !!!
Unul cate unul cluburile de echitatie si plimbari in natura calare rasar ca ciupercile dupa ploaie, dand tuturor doritorilor sansa de a incerca sa practice sportul ecvestru.
Revin la o veche intrebare: In orice tara, chiar si romania, trebuie privit calul ca pe o treapta inferioara Daciei 1300???
El ar trebui sa fie oglinda noastra catre viitor, prin el sa se poata citii evolutia poporului si a omului de la Neantherthal pana la omul modern de azi, nu in ochii lui sa se oglindeasca saracia si degradarea noastra.
Chiar daca caruta si hamurile noastre sunt uzate si pline de transpiratie, ele nu arata numai munca depusa de un suflet cald si nobil. Ele nu trebuie neaparat sa descrie starea de suferinta a acestuia, nu daca el are parte de tot rasfatul cand ajunge acasa si munca e gata.
Calul este ca o poezie, o imbinare perfecta de cuvinte care rimeaza si au un ritm aparte. Acest ritm face ca nobilul cal sa atraga de partea sa mii de suflete in fiecare zi, suflete care chiar si intr-o clipa si-ar da viata pentru el.
Spun asta din experienta proprie si cu cea mai mare usurinta:
Calul este si va fi cea mai de pret comoara pe care omul a furat-o de a natura!!!
Ode to the horse
Where in this wide world can man find nobility without pride,
friendship without envy or beauty without vanity?
Here, where grace is laced with muscle,
and strength by gentleness confined.
He serves without servility; he has fought without enmity.
There is nothing so powerful,
nothing less violent,
there is nothing so quick,
nothing more patient.
Englands past has been borne on his back.
All our history is his industry;
we are his heirs,
he our inheritance.
The Horse!
http://www.youtube.com/watch?v=jZEfNAfAIws