O expozitie autentica , dar nu tocmai fenomenala (Hodosa 2009)

Ne-am intors si anul acesta la Hodosa...de data aceasta cu forte noi, oameni noi, o gashca mare, de 7 oameni numai pregatiti pentru a infrunta harmalaia expozitiei si emotiile dinainte de ring.
(Am primit la intrare in expozitie un pliant interesant din care am sa va redau in articolele urmatoare doua teme interesante: Calul in diferite popoare si Pasaportul calului.) Asta o luam ca o paranteza in gen reclama.

Am ajuns si de data aceasta mai spre seara, ne-am facut cumparaturile, dar spre deosebire de anul trecut, acum nu am legat caii ci i-am lasat liberi in targ....UPs, singura problema este ca ne-am trezit cu ei in lucrena de vizavii pe la 5 dimineatza cand nu am mai putut dormii de frig.
Ma pot mandrii ca gashca noastra de "Cai de sport" cum au fost porecliti, au avut toti coada impletita ca la caii de dresaj, si am fost laudati mult din cauza acestui fapt (Eu multumesc youtube-ului, ca ma invatzat ).
Dezamagirea aceste excursii a fost ca, nu am avut asa cum ne asteptam o categorie speciala pentru caii nostrii si atunci am fost impartiti care pe unde :Cai tineri, Iepe de prasila si cai de munca....Ok, cui i se pare ca ceva nu se potriveste?

Un punct in plus anul acesta este ca nu am fost singura fata din expozitie, am reusit sa o trag si pe o prietena de la Beclean dupa mine, saracuta cate a indurat cu calaritul nostru, am facut baie in Mures atat in apa cat si in noroi, am galopat de m-au durut mainile inca o saptamana, si inca ma mai dor ....dar de la mic (adica Maria; la mare, tata la Robi, haiducul sef) eu spun ca ne-am distrat. Drept ca am fost si paziti sa nu facem prostii de cei mai cu experienta, ca doar, dupa experienta de anu trecut cand eu am cazut in cap direct in sant trebuia sa se aduca vorba de ceva mai multa maturitate.
Punct in minus, pot sa spun ca este domnul care ni s-a alaturat la plecare, care, "mare iubitor de cai" avea calul facut ferfelita dupa ce cu o zi inainte facuse 30 de km intr-o ora jumate numai pe drum asfaltat. Sincer vorbind, mi-a fost cam frica sa il am ca asociat la drum lung, dar pana la urmaa fost totul ok, nu pt faptul ca s-a cumintit el peste noapte ci pentru ca nu mai putea saracutul de cal...
(Multumesc la tata lui Robi ca l-a pus totusi la punct)

Facand abstractie de incurcatura aceasta, starea noastra de spirit pot sa spun ca a fost mai buna decat anul trecut, distractia a fost mai mare, gashca a fost maitare....
Salutare tuturor haiducilor( In special lui Calin, noua achizitie a gashtii si iepei lui, Selo, cea cu pana de indianca, ca doar cowboy din America nu pot fi mai prejos)...Sper ca o sa ne revedem curand...