Ultimele cateva excursii calare m-au pus pe ganduri si m-au facut sa ma intreb. Unde e granita dintre iubirea pentru calul tau si respectul/supunerea pe care el ti-o arata, cum e proportionalitatea dintre cele doua? Sunt legate?
La inceput imi iubeam calul, ii ofeream totul si acceptam orice din partea lui, orice actiune era suportata, buna sau rea. Chiar si in relatia dintre doua persoane care se iubesc, daca unul dintre ei greseste, celelalt ii gaseste o scuza: “S-a speriat de…, nu e vina lui” sau “de ce strigi la el, ca nu a vrut sa…”
Am ajuns insa sa “sufar” pentru libertatea pe care i-o ofeream. In cazul cailor in special respectul din partea lor trebuie dobandit, nu ne putem astepta ca un cal sa faca ce ne dorim, sa treaca prin foc cum s-ar spune, daca nu ii dovedim ca avem incredere in propriile actiuni si gandiri. Daca ne intrebam sincer, care din noi s-ar lega la ochi si s-ar lasa condus de cineva printr-o padure, pasune sau munte? Nu cred ca sunt multi doritori.
Si atunci, (adica acum nu de mult pentru mine) ne dam seama ca orice sentiment si actiune este redata prin comportamentul calului nostru.
Acum, am si eu curajul sa afirm ca INCEP sa imi controlez calul, chiar daca el ma supune unor incercari grele, incerc si sper sa reusesc sa le depasesc.
Spre exemplu, inainte, daca intalneam un sant nu il saream de frica si neincredere, frica atat pentru mine cat si pentru cal si neincredere in puterea de a ajunge pe celalalt mal in siguranta, desii pana la urma tot trebuia si atunci saritura nu era reusita deloc. Acum, abea astept sa intalnesc cel mai mic obstacol ce trebuie (sau nu) depasit, ca sa imi testez curajul, si increderea lui in mine, Functioneaza.
Asa deci, respectul si supunrea unui animal, indiferent de animal, se castiga. Nu putem avea pretentia ca vre-o vituitoare de pe Terra sa se increada in puterile noastre daca noi insine nu suntem convinsi de taria lor.
Va las astfel cu un sfat, fiti FERMI, PUTERNICI, CURAJOSI si INDRAZNETI si astfel ve-ti ajunge pe Everest!!!
La inceput imi iubeam calul, ii ofeream totul si acceptam orice din partea lui, orice actiune era suportata, buna sau rea. Chiar si in relatia dintre doua persoane care se iubesc, daca unul dintre ei greseste, celelalt ii gaseste o scuza: “S-a speriat de…, nu e vina lui” sau “de ce strigi la el, ca nu a vrut sa…”
Am ajuns insa sa “sufar” pentru libertatea pe care i-o ofeream. In cazul cailor in special respectul din partea lor trebuie dobandit, nu ne putem astepta ca un cal sa faca ce ne dorim, sa treaca prin foc cum s-ar spune, daca nu ii dovedim ca avem incredere in propriile actiuni si gandiri. Daca ne intrebam sincer, care din noi s-ar lega la ochi si s-ar lasa condus de cineva printr-o padure, pasune sau munte? Nu cred ca sunt multi doritori.
Si atunci, (adica acum nu de mult pentru mine) ne dam seama ca orice sentiment si actiune este redata prin comportamentul calului nostru.
Acum, am si eu curajul sa afirm ca INCEP sa imi controlez calul, chiar daca el ma supune unor incercari grele, incerc si sper sa reusesc sa le depasesc.
Spre exemplu, inainte, daca intalneam un sant nu il saream de frica si neincredere, frica atat pentru mine cat si pentru cal si neincredere in puterea de a ajunge pe celalalt mal in siguranta, desii pana la urma tot trebuia si atunci saritura nu era reusita deloc. Acum, abea astept sa intalnesc cel mai mic obstacol ce trebuie (sau nu) depasit, ca sa imi testez curajul, si increderea lui in mine, Functioneaza.
Asa deci, respectul si supunrea unui animal, indiferent de animal, se castiga. Nu putem avea pretentia ca vre-o vituitoare de pe Terra sa se increada in puterile noastre daca noi insine nu suntem convinsi de taria lor.
Va las astfel cu un sfat, fiti FERMI, PUTERNICI, CURAJOSI si INDRAZNETI si astfel ve-ti ajunge pe Everest!!!
